Respectarea tuturor prevederilor, procedurilor și normelor legale privind Securitatea și Sănătatea în Muncă (SSM) poate părea câteodată o sarcină dificilă, legislația fiind complicată, însă noi venim în întâmpinarea dv. și vă oferim servicii complete de consultanță și avizare SSM, astfel încât procesul să devină unul mult mai simplu pentru dv.
Ce este Securitatea și Sănătatea în Muncă (SSM) ?
Securitatea și Sănătatea în Muncă (SSM), reprezintă un factor esențial în vederea desfășurării tuturor activităților profesionale în parametri optimi și legali. Am putea spune că SSM reprezintă ansamblul activităților instituționalizate ce au ca principale scopuri: asigurarea unor condiții prielnice de muncă și de desfășurare a procesului productiv, apărarea vieții și a integrității persoanelor din punct de vedere fizic și psihic, a tuturor persoanelor participante în toate domeniile muncii.
Sumar al legilor ce guvernează SSM:
- Legea 319/2006 – a securității și sănătății în muncă (SSM).
- Hotărârea nr. 971/26.07.2006 – cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate la locul de muncă.
- Hotărârea nr. 1.048/09.08.2006 – cerinţele minime pentru utilizarea echipamentelor individuale de protecţie.
- Hotărârea nr. 1.051/09.08.2006 – cerinţele minime de securitate pentru manipularea manuală a maselor.
- Hotărârea nr. 1.091/16.08.2006 – cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă.
- Hotărârea nr. 1.425/11.10.2006 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a legii 319/2006.
- Normele Metodologice din 11.10.2006 – de aplicare a prevederilor legii 319/2006.
Obligațiile Generale Ale Angajatorilor (extras din legea 319/2006):
- angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
- în cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu.
- obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.
1. În cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia masurile necesare pentru:
- asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor.
- prevenirea riscurilor profesionale.
- informarea și instruirea lucrătorilor.
- asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.
2. Angajatorul are obligația să urmărească adaptarea măsurilor prevazute la alin. (1), ținând seama de modificarea condițiilor, și pentru îmbunătățirea situațiilor existente.
3. Angajatorul are obligația să implementeze măsurile prevazute la alin. (1) și (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire:
a) – evitarea riscurilor.
b) – evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate.
c) – combaterea riscurilor la sursa.
d) – adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă și de producție, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat și a diminuării efectelor acestora asupra sănătății.
e) – adaptarea la progresul tehnic.
f) – înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos.
g) – dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influenta factorilor din mediul de muncă.
h) – adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală.
i) – furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.
4. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:
a) – să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă.
b) – ca, ulterior evaluării prevazute la lit. a) și dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum și metodele de lucru și de producție aplicate de către angajator să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/sau unității respective și la toate nivelurile ierarhice.
c) – să ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, atunci când ii încredințează sarcini.
d) – să asigure ca planificarea și introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii și/sau reprezentanții acestora în ceea ce privește consecințele asupra securității și sănătății lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condițiile și mediul de muncă.
e) – să ia masurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate.
5. Fară a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în același loc de muncă își desfășoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi și/sau unități, angajatorii acestora au următoarele obligații:
a) – să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă, luând în considerare natura activităților.
b) – să își coordoneze acțiunile în vederea protecției lucrătorilor și prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităților.
c) – să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) – să informeze lucrătorii și/sau reprezentanții acestora despre riscurile profesionale.